Prin lumea pustie cu Domnul de mână se zbat azi creștinii căci lupta e grea,
E vremea din urmă vestită odată, se-aude strigarea, e vie azi ea.
Se-aude doar glasul ce dă vindecare, spre el doar aleargă azi bieții creștini,
Prin grele cuptoare, războaie și molimi, pământul e-un drum pentru ei... pelerini.
Prin noaptea ce-aduce doar spaimă și groază, le este azi calea acelor supuși,
Adâncul răcneste, dar numai prin harul ce-l are el cerul, de-adânc sunt ascunși.
Prin val de durere mereu' nainteaza, n-au teamă căci Domnul cu ei e mereu,
Mușcați sunt de fiare, de guri veninoase, dar nu poposesc ei când vine vre-un greu.
Prin foc și durere trec astăzi creștinii, ei sunt credincioșii ce-s pân-la sfârșit,
Cununa e-așteaptă, și-acea-mpărăție, ce-a fost dăruită când El s-a jertfit.
E-asteaptă în ceruri acea veșnicie, ce-i plină de soare și doar bucurii,
Acolo nu-s lacrimi, nu este durere, e numai iubire, nu sunt nici furii.
Amin