E mult prea scumpa veșnicia, să nu alergi aici spre ea,
Să nu lași lumea păcătoasă, care sfârșește-n moartea grea.

E mult prea scumpă bucuria, ce nu își are infinit,
Dezbracă ura și mânia, s-o ai și tu necontenit.

E scumpă viața fără moarte, un preț pe-o cruce se plătea,
Aruncă și placerea-n urmă, să ai și tu parte de ea.

Să stai la masa cea întinsă, cu sfinții într-un cânt divin,
În cor cu îngerii în ceruri, fara de lacrimi. sau suspin.

E mult prea scump-acea iubire, care pe cruce s-a jertfit,
Prin ea primim mereu iertare, iubește ea nemărginit.

S-o prețuim întotdeauna, e una doar iubirea Sa,
Ea șterge chiar orice durere, ea poate morții învia.

E dragostea cea fără moarte, ce-alină inimi ne-ncetat,
E vie ea întotdeauna, căci Domnul este neschimbat.

Ne va-nsoți întotdeauna, să ne-alipim de harul Său,
Căci unu-i doar Mântuitorul, El este viață... Dumnezeu.
Amin