Tu-mi ștergi lacrimile Doamne,
Bucurii îmi dai mereu,
A mea inimă-ntristată,
Ce suspin-adânc din greu,
E de Tine-nviorată,
Căci Tu fericire ești,
Soarele pe cer răsare,
Când din ceruri poruncești.

Tu îmi ștergi și întristsrea,
Cât de fericit eu sunt,
Că pe urma ce-ai lăsat-o suferind pe-acest pământ,
Sunt acum căci eu de Tine,
Și-al Tău har ales am fost,
Să nu fiu vre-o dată singur,
Și în viață fără rost.

Tu-mi dai marea bucurie,
Să înaintez mereu,
Să urc dealul ce odată,
L-ai urcat să fiu azi eu,
Plin de-aleasa bucurie,
Ce-o dă mântuirea Ta,
Este minunată Doamne,
E frumos să fiu în ea.

Tu îmi netezesti cărarea,
Fără murmur ca să fiu,
Tu mi-ai strămutat ființa,
Ca în ceasul cel târziu,
Să privesc numai spre stele,
Să văd slava ce o ai,
Ca să am acea nădejde,
Că voi fi cu Tine-n Rai.

Tu-mi ești Doamne ajutorul,
Fără Tine n-aș putea,
Ca să trec de suferința,
Ce adesea-n fața mea,
Vine cu a ei mânie,
Vine cu adânc suspin,
Dar n-am teamă căci la Tine,
Pot găsi ceresc alin.
Amin