Să nu mă judeci niciodată,
Căci nu știi drumul ce-am parcurs,
Câte dureri nemăsurate,
Amare lacrimi mi-au adus.

Să nu mă judeci nici-o clipă,
Nici zâmbetul ascuns de plâns,
Nu tu ai dus a mea povară,
Nici greul ce m-a vrut învins.

Să nu mă judeci când pe margini,
Adesea stau... căci tu nu știi,
Ce grea îmi este calea vieții,
Care mă trece prin pustii.

Să nu mă judeci când tăcerea,
O vezi mereu asupra mea,
Nu tu ai fost lovit de vorbe,
Nu știi durerea lor cea grea.

Să nu mă judeci... judecata,
E toată doar la Dumnezeu,
Privește în a ta grădină,
Este curat? ... plăcut mereu?

Ți-e inima adânc curată? ,
Ai cugetul oare curat? ,
De ai mereu o judecată,
Spre iad te-ndrepți murdar... pătat.

Să nu mă judeci niciodată,
Căci eu de Domnul sunt iubit,
Durerea mea... e-a Lui durere,
De mă lovești... El e lovit.

Să taci când iară gura plină,
Ți-e de cuvinte fără rost,
Să mă dărâmi nu ai putere,
Mi-e Domnu-n toate adăpost.
Amin