Cine poate-a mă desparte,
De iubirea lui Hristos,
Ea îmi dă asemănarea,
Chipului cel mai frumos.

Cine poate să îmi spună,
Că sunt singur pe pământ,
Când găsesc făgăduința,
Sunt cu tine... în cuvânt.

Cine poate fericirea,
Să îmi ia când sunt iubit,
Și prin har sunt eu de Domnul,
Și iertat... și mântuit.

Cine poate să îmi fure,
Cerul ce în dar mi-a dat,
Nimenea... căci pentru mine,
Domnul toate le-a creat.

Cine poate să-mi aducă,
Întristare când eu sunt,
Într-un zbor pe aripi sfinte,
Către locul veșnic sfânt.

Cine-mi poate stinge dorul,
Când aprins este de sus,
De iubirea care arde,
Căci iubirea e Isus.
Amin