Chiar dacă fulgii zboară... zboară,
Prin frigul nopții cel cumplit,
Aș vrea să fiu un fulg în noapte,
Să zbor sfârșind în infinit.

Să zbor spre ceruri printre stele,
Topit de dragoste și dor,
Chiar dacă vântul e năprasnic,
Nu vreau ca să opresc în zbor.

Chiar dacă stropii cei de ploaie,
Ei cad din norii tulburați,
Aș vrea să fiu și eu azi stropul,
Ce-și are locu-n ceru-nalt.

Cu aripi sfinte... nevăzute,
Mereu... mereu m-aș înălța,
Și stropii au a sa menire,
A mea-i spre ceruri a zbura.

Chiar dacă roua dimineții,
Aleargă-n zori spre cer mereu,
Aș vrea să fiu și eu ca roua,
Căci vreau s-ajung la Dumnezeu.

Să mă topeasc-a Sale raze,
Pe care eu să calc aș vrea,
S-ajung într-un locaș... acasă,
Cu Soarele în veci a sta.

S-ajung doresc pe mal de ape,
Care nu seacă niciodat,
S-ajung doresc sub cerul care,
Nu ține noru-ntunecat.

Aș vrea să fiu cu El... în slavă,
Orice aici aș deveni,
Căci inima îmi e suavă,
Lui dăruită zi de zi.
Amin