Ești ca floarea din grădină,
Înflorită pe pământ,
Pentru-al ei Iubit ce-i veșnic,
Și sub soare și prin vânt.

Are El asemănarea,
Cu un pui de căprioară,, , Scoală-te", îți spune, , vino",
Glasul sunet de vioară.

Fii mereu melodioasă,
Iarna trece... va veni,
Primăvara nesfârșită,
Floare... nu te ofili.

Căci în zări e răsăritul,
Ce va fi doar luminos,
Stai mereu tu înflorită,
Pentru Mirele Hristos.

Se va-ntoarce după tine,
Să culeagă ce-a sădit,
Daruiește-a ta mireasmă,
Să îl faci doar fericit.

Nu te clătina o clipă,
În picioare stai mereu,
Ca să-ți vadă frumusețea,
Chiar din ceruri... Dumnezeu.

Să ai ochi de porumbită,
Să ai parul auriu,
Căci ai fost mereu udată,
De izvorul din pustiu.

Apa lui cea cristalină,
Viață ție ea ți-a dat,
Ca să stai doar înflorită,
Pentru Mirele-Mpărat.

Inima răpește-i toată,
Cu miros alintător,
Fii mireasă dezmierdată,
Să îi placă al tău zbor.

Să te placă-n ceruri cerul,
Ce apus nu va avea,
Nu îți pierde frumusețea,
Chiar de vremea este grea.
Amin