Scrisoare către Tata

Tată, sunt așa de obosită
Și-așa de des dezamăgită
În luptele cu firea mea,
Ce răstignită nu se vrea,

Încât, de prea multe dureri
Să lupt eu nu mai am puteri.
De-aceea, Tată, fă ceva! ...
Te rog, schimbă Tu ființa mea!

De-atâtea ori am încercat
Gândul să-mi păstrez curat,
Fără murmur și cârtire
Să mă închin cu mulțumire,

Dar din nou am eșuat
În a fi mai cumpătat.
Tată, nu știu cum să fac
Ca-n toate eu să-Ți fiu pe plac.

De-aceea, eu Te rog fierbinte,
Fiindcă Tu îmi ești Părinte,
Condu-mă Tu la orice pas
Ca s-ascult de al Tău glas.

Îmi pare rău și-mi cer iertare
Că n-am rămas în ascultare.
Recunosc, sunt vinovată
Pentru fața Ta întristată.

Aș vrea să pot să depășesc
Starea în care azi trăiesc;
Să pot să-Ți spun c-am biruit
Tot ce azi m-a necăjit,

Dar Tu știi că nu-i așa
După cum e voia Ta.
Tu știi în totul ce-am făcut
Și din prezent, și din trecut.

O, Tată, Te rog, nu pleca!
Rămâi prezent în viața mea!
Ți-am greșit. Și-mi cer iertare
C-azi Ți-am adus doar întristare.

Te rog să nu iei de la mine
Duhul Sfânt, ce-L port în sine.
Căci El mă învață să trăiesc
Cum mai mult să Te iubesc.

Eu Te am numai pe Tine
Și Duhul ce L-ai pus în mine.
De-aceea îți scriu și mă gândesc
Cum să NU Te mai rănesc!

Căci Tu ești Tatăl meu iubit,
Ce din mocirlă m-ai găsit
M-ai scos din groapa cu ruine,
Spălând cu sânge a mea rușine.

Mi-ai iertat tot ce-am făcut,
Lăsând în urmă al meu trecut.
Pe creștet Tu m-ai mângâiat
Și-apoi în brațe m-ai luat.

Și cu iubirea Ta de Tată
Mi-ai zis să mă păstrez curată,
Căci nu știu ziua revenirii
Și nici clipele răpirii.

De aceea, întotdeauna
Să ascult de Tine întruna
Și să veghez neîncetat
Ca să mă păstrez curat.

Căci iată masa-i pregătită
Și odaia împodobită
Cu flori, lumină și parfum,
Și Mirele-i gata de drum

Ca să vină pe pământ
Să răpească tot ce-i sfânt,
Să-și răpească a Sa Mireasă
Și în cer s-o duc-acasă.

(28-29 septembrie 2024)