Cântarea-ți limpezește duhul,
Îți stinge-aprinderea mâniei
Și-ți potolește frământarea,
Îți luminează cărarea,
Redând seninul bucuriei
Din necuprinsul veșniciei.

Cel slab, când vrea tovărășie
Cu cei tari, e disprețuit
Chiar și de ai lui din casă,
Și de cei pe care-i lasă,
Și de cei unde-a venit:
Nu-i cu dragoste primit.

Apa trece, apa vine,
Când ea este curgătoare,
Piatra tot pe loc rămâne.
Fii și tu tare, creștine!
Vremurile-s schimbătoare,
Cine-i om rămâne tare.

Nu e om acel ce umblă
Vagabond din țară-n țară,
Pân’ la urmă va ajunge
Singur, părăsit a plânge,
Din tot locul dat afară
Și n-are măcar o cămară.

Decât pâine-n țări străine,
Pe un depărtat imaș,
Mai bine mălai la tine
Cu toți ai tăi să te simți bine.
Decât slugă la oraș,
Mai bine la sat fruntaș.
Amin.
(Marți, 11 mai 2021)