Ce aș fi fost Isuse fără Tine
În pribegia mea pe-acest pământ?
Un suflet fără pace, fără țară
Purtat ca frunza legănată-n vânt
Și fără-a Ta iubire ce-aș fi fost?
O inimă pustie și-nghețată
În care fericirea nu mustește
Și teama nu se stinge... niciodată!

Privesc în urmă pașii și mă-ntreb
De nu m-ai fi iubit atât de mult
Aș fi putut eu oare să iubesc
Și glasul conștiinței să ascult?
Când viața este trudă și durere
Cu răni adânci ce macină ființa
M-aș fi pierdut de n-ai fi fost Iubirea
Ce-aduce-n încercare biruința!

Și iar mă-ntreb... De n-ai fi fost cu mine
Ce-aș fi ajuns? O umbră pe pământ
Un suflet ce de sete s-ar fi stins
Lipsit de apa vie din Cuvânt
Dar ești aici... Ești Prieten credincios
Și-Ți mulțumesc de harul ce mi-ai dat
Să pot păși pe calea veșnicie,
Să fiu o fiică... fiică de-Împărat!

Vulcan-30-09-2024
Mary