Să poţi iubi... ce mare har
Să poţi ierta... ce har ceresc
Să poţi păstra în suflet pace
Chiar dacă vorbe te rănesc...
Să poţi o lacrimă să ştergi
Să-alungi suspinul ce apasă
Şi în furtună să arăţi
Că eşti un, , om, , şi că îţi pasă!
Să poţi să te opreşti o clipă
În dreptul celui ce-a căzut
Şi să-l întrebi ce rană are
Ce valuri crunte l-au durut...
Da... să mai poţi privi spre ceruri
Chiar şi atunci când e prea greu
E har divin... e-un privilegiu
Căci eşti copil de Dumnezeu!

Vulcan-29-09-2024
Mary