La Țărmul Întâlnirii dorim s-ajungem blând,
cu cea din urmă lună în soare apunând,
cu Zorii Primei Zile a Vecilor ieșind
și nou Ierusalimul în zare strălucind.

Deasupra, Curcubeul cu sute de culori
s-anunțe Începutul Eternei Sărbători,
și-n zboruri fericite al îngerilor roi
cântări și flori să lase să ningă peste noi.

Miresme-mbătătoare pe unduiri de Vânt,
s-adie tot mai scumpe spre noi din Duhul Sfânt
iar Țărmul Drag să fie cu dragii noștri plin,
privind spre noi să strige: "O iată-i, iată-i, vin!"...

În urmă e Trecutul, pe veci de veci uitat,
nainte-i Viitorul în slavă-nveșmântat,
deasupra și pe larguri și dedesubt de tot,
un cântec și-o iubire prin care treci înot.

Aproape, mai aproape, prin lacrimi, fericiți,
cu drag ni-i recunoaștem pe cei prea mult-doriți...
Cu mâinile întinse plângând și ei și noi,
ne împreună veșnic al dragostei șuvoi...

Din tot și de prin toate, - Isus, Iubitul Drag,
ne-așteaptă pretutindeni în fiecare prag,
ne-mbrățișează dulce și ne sărută lin
și cântecul e numai al Dragostei suspin!