IERTAREA


Iertarea e învingătorul în luptele cele mai grele,
E balsamul, care vindecă rănile cele mai adânci.
Iertarea e floarea, ce-şi are rădăcinile-n stele,
Şi care îşi deschide floarea de colţ între stânci.

Iertarea se hrăneşte din seva dragostei divine,
Eliberează orice suflet, oricât de tare-ncătuşat.
Lasă iertarea, să-şi deschidă toţi bobocii-n tine,
Când ierţi prieten, duşman, eşti deplin eliberat.

Iertarea emană bucurie şi te-mbracă-n fericire,
Petalele ei au culoarea bunătăţii şi izul smereniei.
Sepalele-i sunt mila protectoare plină de iubire,
Ce emană un miros bun, al blândeţii şi bucuriei.

Pistilul iertării poartă mireasma iubirii divine,
Staminele poartă polenul altruistei dărnicii.
Corola iertării pe-al iubirii eterne cale te ţine...
Iertarea-i fructul bogat al Iubirii din veşnicii.

Amin!