Să nu rămâi fără credință
și să nu uiți al ei sfânt preț,
căci de trăiești fără credință
îți pierzi folosu-ntregii vieți...
Cel care uită-al ei scump soare
se prăbușește-n iad de viu,
de-acolo-ar crede și-ar întoarce
dar cei din iad cred prea târziu!

Să nu taci când vezi Adevărul
și când îți cere el să-l spui,
să nu plângi după slava lumii
ce azi o vezi - iar mâine nu-i...
căci cine tace Adevărul
își arde sufletul de viu,
va plânge-amar în veșnicie
dar cei din iad plâng prea târziu.

Să nu cânți când e vremea jalei
și unde-s stările de plâns,
ca să nu pieri pe neașteptate
cu sufletul în jale strâns,
căci cine cântă-n loc să plângă,
va plânge-odată în pustiu
și cei ce mor văd Adevărul
dar cei din iad văd prea târziu!