Nu vă-nșelați cântând fățarnic
de dragoste la toți mereu,
când nu-i în voi demult nici urmă din dragostea lui Dumnezeu,
Cuvântul numelui ei dulce îl spuneți și-l cântați mințind
spre-a-i face ca pe voi fățarnici
pe-acei ce-n curse vi se prind...

Nu înșelați măcar pe alții, mereu de dragoste spunând,
când voi nimic din sfânta-i taină n-aveți în suflet, nici în gând...
Cuvântul ei cel scump e faptă, și-i lacrimă, și-i umblet sfânt...
Voi, cei cu umblete ascunse, de ce-ntinați acest cuvânt?

În dragoste nu-i îngâmfare, nici dezbinări - cum faceți voi,
când într-un fel vorbiți din gură - și-n alt fel vă purtați apoi,
aceasta-i dragostea minciunii ce umblă înșelând mereu
ca să dezbine și dărâme tot ce-i sfințit de Dumnezeu.

Vorbiți de dragoste și spuneți că n-o au alții, - spre-a putea
să-i faceți pe creduli s-ajungă ca voi, în starea voastră rea...
Și astfel, înșelați pe-aceia ce-n slăbiciuni merg șchiopătând,
fii ai Gheenei cum voi sunteți, - ba mult mai răi - din ei făcând.

În dragostea adevărată e tot ce-i bine și frumos...
smerenie, sinceritate și ascultare în Hristos.
Dar unde-i numai dezbinare și îngâmfare și minciuni,
e dragostea cea blestemată ce-o au cei trufași și nebuni.