Pentru ce mi-e truda pe pământ și plânsul... ?
Pentru ce mi-e oful, zbaterea, suspinul... ?
Sunt zdrobit de jalea altora, ca Dânsul,
Și, adânc în suflet, mi-e-al Iubirii spinul... ?

Pentru ce mi-e fața astăzi întristată... ?
Pentru ce ființa mi-e adânc mâhnită... ?
Că o altă ființă pleacă neiertată... ?
Că o lume piere-n veci nemântuită... ?

Pentru ce în suflet către cer mă tângui... ?
Pentru care lipsă inima îmi geme... ?
Pentru cine-n noapte o frământă gânduri... ?
Pentru-a cui sfârșire arde și se teme... ?

Caut Împărăția pentru cel de lângă... ?
Sau și pentru mine totul e prea trudă... ? -
Pentru-a mea tăcere veșnic o să plângă... -
Cine, dinspre veacuri, azi o să-l audă... ?

Mă întreb în taină: Lacrima mi-e vie,
Altruistă, sfântă și adevărată... ?
Sau mă frâng... și iară... fiindcă Domnul mie
Pofta sau dorința n-a-mplinit-o toată... ?

Mă întreb în taină: Lupta mea e luptă... ?
Sau mă zbat în mine într-un ghem de ațe...
Din a mea putere demoni când se-nfruptă,
Până și din mine rodul să-l înhațe... ?

Obosit de mine, cum voi sta-n picioare,
În oștirea sfântă, ca să spintec neguri -
Ființele de noapte cu furie mare... ?
Oh... Sunt stins... și duhul mi-e sleit de-a-ntregul... !


Doamne, doar prin Tine cel ce-i jos se scoală...
Doamne, doar în Tine cel ce-i slab e tare... !
Umple-mi cu iubire inima cea goală...
Umple-mi cu dulceață lacrimile-amare...

Fă-le vii pe holdă, ca să crească rodul,
Chiar de-i lutul aspru, arșița pustie...
Dă-mi putere-n vorbă, ca să fugă iadul
Și, în al Tău Nume, numele să-mi știe... !

Dă-mi a Ta armură, să-ndrăznesc în toiul
Năpustirii crude peste lumi distruse...
Fă-mă Tu războinic, să Îți port Războiul -
Merg la Biruință... ! Tu-mi ești Steag, Isuse... !

Amin.