Trezește-te nainte de-a fi venit ispita,
cât șarpele nu-i încă,
nici mărul cu venin,
căci după ce-ai primit-o și ți-a trecut clipita
o poți tot plânge veșnic... și tot scălda-n suspin.

Trezește-te naintea potopului ce vine,
cât încă te mai cheamă un Noe să primești
și cât mai este încă salvarea lângă tine,
căci după ce-ai pierdut-o, poți să te tot căiești.

Trezește-te nainte de arderea Gomorii,
cât încă se mai află aici un Lot chemând,
căci dacă trece harul și-ncep să ardă norii,
din ploaia cea de flăcări poți să tot strigi plângând...

Trezește-te naintea prăpădului din urmă
cât încă poți alege ce roadă să culegi,
căci de te prinde moartea în cea de-a stânga turmă,
poți plânge pe vecie... n-ai altceva s-alegi.

Trezește-te nainte de-a fi venit Sfârșitul,
să n-aștepți pân-la moarte și până prea târziu,
căci dac-aștepți aceasta îți va veni trezitul
când vei putea tot geme și plânge în pustiu!