Nu Te iubesc cu neruşine
Ca să mă simt, om fericit,
Văzându-Ţi dragostea-n privire,
Şi-aşa gândind că sunt iubit.

De-aş şti c-ascunzi nelegiuire,
Păcat şi patimi, în simţiri,
Eu te-aş iubi cu nemurire:
Le-aş lua asupra-mi şi-aş zâmbi!

Te voi iubi când tot infernul
S-ar năpusti-n netrebnicie
Spre aurora-Ţi presărată
De vii culori ca s-o sfâşie!

Te voi iubi şi-atunci când însumi,
Nevrednic înjosi-mi-voi firea
Prea mult şi-adânc în omenire,
Tânjind s-o ridici Tu, IUBIRE!