Privesc spre cer... Mi-e dor de Tine și-aș vrea cumva să Te zăresc
Dar astăzi cerul e-norat și mi-este greu să Te găsesc
Căci văd în jur atâta teamă, atâtea lacrimi și durere
Atâta lipsă de credință și-atâta lipsă de putere
Privesc spre cer și ploaia cade și parcă nu se mai oprește
Iar sufletul suspină tainic... a Ta prezență o dorește
Și mă aplec cu umilință și gândul îmi îndrept spre Tine
Căci știu... la un cuvânt al Tău îmi va fi pace, va fi bine...
Privesc spre cer dar norii-s grei și ploaia-mi bate la ferești
Și mă gândesc cât ești de bun... cum știi să-mi spui că mă iubești
Prin glasul ploii, prin căldura ce-o simt adânc în pieptul meu
Mustind de harul de a fi copil salvat de Dumnezeu!

Vulcan-05-10-2024
Mary