Din zori, și pînă-n seară,
Alergi și te trudești,
O mînă de țărîna
Să te gîndești că ești!

O! suflete ce poate,
Că ai uitat aceasta,
Opreștete o clipă
Să înțelegi ce-i viața!

Căci Dumnezeu ți-a dat-o,
Ca să trăiești frumos...
Și-n fiecare zi
Slăvește-l pe Hristos!

Tu nu uita nicicînd,
Că poți pleca oricînd,
Dar dacă n-ai trăit...
Cum Domnul a dorit...

Ce vei putea să-i spui
Atunci când vei pleca?
Vei fi în fața lui
Ce oare îi vei spunea?

Dacă, aicia jos
Tu timp nu ți-ai făcut,
Să te întîlnești cu Domnul,
Ci ai ramas pierdut.

Pierdut pe a ta cărare,
Cu sarcini multe duse,
Tu n-ai venit la Isus
Să te prosterni la cruce.

Și zi cu zi pierdută
În lanțuri, patimi grele,
Tu n-ai venit la Isus
Cu sînge să te spele!

Căci ai uitat tu suflet
De creatorul tău...
Și crezi că tu poți merge,
Și fără Dumnezeu.

O mînă de țărîna
Tu ești adu-ți aminte,
Întoarcete la Domnul
La lucrurile sfinte.

Căci cele pămîntești,
Nu au în cer valoare,
Doar faptele credinței
Luave-i la plecare.

Căci timpul trece iute
Și ce ai moștenit?
Acele lucruri care;
Tu le-ai agonisit?

Căci moștenirea sfînta
Ce o dă Dumnezeu,
E a celor care ascultă,
Mereu de fiul său.

Umblarea prin credință
Ne cere Dumnezeu,
Adu-ți aminte iarăși
Te cheamă tatăl tău!

Nici faima, nici puterea,
Nu-ți v-a fi de folos,
Atunci cînd tu vei sta
În fața lui Hristos.

Pe toate Domnul poate,
Să ți le i-a oricînd
Și dacă chiar la noapte
Te vei vedea plecînd!

Azi Domnul te iubește!
Și plînge duhul sfînt,
O mînă de țărînă
Tu ești pe acest pământ.

Întoarce azi privirea,
Spre cer la Dumnezeu,
Întinde a tale brațe
Din nou spre tatăl tău.

Adu-l în a ta viață,
El te v-a ajuta,
Ca să trăiești frumos
Doar pentru slava sa.
Amin!