Dragostea e ca o melodie dulce, fără de cuvinte
Şi frazele prea înalte aici nicicînd nu trebuiesc.
Dragostea e o privire  blîndă, sfîntă şi smerită.
Ea este în fapte bune şi-n cuvinte ce încălzesc.

Dragostea e ca un foc mereu aprins, ce nu se stinge.
Ea poate orice suflet (cît de rece!) să încălzească.
Dragostea nicicînd nu împrăştie, ci numai strînge,
Şi face ca tot ce e în jurul ei frumos să crească.
 
Dragostea nu are niciodată un drum prea lung
Ci totdeauna-i scurt iar timpul, în felul ei măsoară
Şi o găseşti mereu aproape de toţi acei ce plîng
Ca lacrimi de pe ochi să şteargă şi orice întristare.
 
Dragostea e ca o poezie dulce, fără de cuvinte
Şi ea aleargă la orice inimă ce plînge, ca să o alinte.
Ea veşnic iartă nicicînd nu-şi mai aduce aminte...
Iar răul, dragostea îl răsplăteşte doar prin bine.

Dragostea nicicînd nu cere ci dă cu mînă largă.
Nu-şi caută folosul său ci totdeauna se jertfeşte.
De vrei să fii iubit, dragostea în inimă să-ţi ardă,
Şi ce ţie îţi doreşti, apropelui să-i faci, grăbeşte!

Dragostea e cea mai scumpă. Ea e o mare bogăţie
Şi cine-o trece pe alături, viaţa-i în zadar trăită,
Lipsit va fi de dragostea lui Dumnezeu o veşnicie,
Căci jertfa lui Isus, la Golgota a fost nepreţuită.

*********