Copilul care cade singur
Nu plânge mult, de nu-i văzut.
Acel ce răul el și-l face
Rămâne cu gândiri buimace,
Își tace tot ce și-a făcut.
De nu pățea, n-ar fi crezut.

Din relele mărunte
Ajungi la rele mari.
Din furătură mică,
Caracterul ți se strică
Și-ajungi între tâlhari
Cu fapte mult mai mari.

De aceea, nu-ți permite
Nici furtul mic și rar,
De nu vrei ca să sfârșească
Odrasla ta când o să crească,
Copilul tău iubit, tâlhar,
C-ai să plângi atunci amar.

Lupu-și schimbă părul,
Dar năravu ba.
Hoțul schimbă haina
Doar să își păstreze taina,
Dar niciodată firea sa
Că lui îi place a fura.

Răii schimbă munca,
Dar nu lasă lenea lor.
Cei ce-s astfel de jivine
Doar cu-apucături haine
N-au pe lume nici un dor
Și-n rușine, adesea mor.

Eu prin har dumnezeiesc
Am rămas pe temelie.
În credință vreau să cresc,
Totdeauna să slujesc
Izvorului de apă vie
Și aici, și-n veșnicie.
Amin.
(Duminică, 10 mai 2020)