Omule, ce te gîndeai
Cu privirea către cer,
De există iad sau rai
Pentru tine a fost mister.

Ai clădit multe pe pământ,
Și bogății ai adunat,
Dar te gîndeai din cînd în cînd
Și sus la cerul înstelat.

Ce poate oare să existe,
Acolo sus în univers
Și-ai lăsat gîndul să persiste,
Dar pașii n-ai oprit din mers.

Dar într-o zi Domnul iubirii,
El te-a străpuns în gîndul tău,
Și-a venit vremea întrebării,
Există oare Dumnezeu?

Că ceva-n mintea ta începuse
Să te frămînte neîncetat,
Și-ai auzit de mîini străpunse
Și-ai început la cercetat.

Și ai aflat de un creiator,
Pe toate Domnul le-a creiat,
Și atunci el te-a cuprins cu dor
Și mintea ți sa luminat.

Și-ai înțeles că te-a iubit
Și că există ceva sus,
Un Domn ce a fost răstignit,
Numele lui este Isus!

Păcatul tău el l-a purtat,
Te-a așteptat cu dor nespus,
Să vi la el să fi iertat,
Ca să poți merge în cer sus.

Și astăzi ești un om salvat,
Căci inima i-ai dăruit,
Lui Isus Domnul minunat
Și mîntuirea ai primit.

De-acum privești cu bucurie,
Spre-un paradis acolo sus,
Spre univers în veșnicie,
Spre Domnul tău, cel drag Isus.

Și poți să spui la oricine,
Ce aude azi strigătul tău,
Vino, la el și tu cu mine,
Există sus un Dumnezeu!

E Dumnezeu, ce a creiat,
Ființa mea, ființa ta
Și universul minunat,
Deci vino azi nu amîna!