Auzi un vuiet de furtună,
Ce înspre tine se îndreaptă,
Și vîntul, începe să-ți străpungă,
Ființa ta ce-i încercată.
Cînd norii negrii îi vezi deasupra,
Și te întristezi și te-nfiori,
Căci nu ști cum va fi furtuna,
Dacă o să fi biruitor.
Căci iată; nu e numai soare,
În viața ta, pe drumul tău,
Căci Domnul, el alt plan are,
Și înplinește planul său.
Dar nu uita, nu vei fi singur,
Furtuna cînd s-o înteți,
La Dumnezeu să-ți fie gîndul,
Și pace-n suflet vei primi.
El te întărește în furtună,
Căci doar așa vei birui,
Ținut de el, de a sa mînă,
Tu prin credință vei păși.
Credința ta v-a crește mare,
Chiar de era un bob mărunt,
Și înaintînd vedeave-i soare,
Și sufletul îți v-a fi mai sfînt.