Când iubeşti oamenii mai mult
decât pe Dumnezeu
te încrezi în ei şi
le dai slavă –
Când petreci mai mult timp
cu ei, decât cu Dumnezeu
îi apreciezi peste măsură
le ridici monumente
Când crezi că-s mai înţelepţi
decât Cel care a dat Înţelepciunea
şi semnezi sub gândurile lor
numele tău
Atunci, eşti cel mai nenorocit
dintre toţi nenorociţii
afli cea mai mare dezamăgire
dintre toate dezamăgirile
Atunci, cauţi gemând pocăinţa
ţi-o arzi în inima-ţi
de carne, o legi la gât
ca să nu uiţi
Că atunci când iubeşti oamenii
mai mult decât
pe Creatorul lor,
greşeşti...
Credeţi-mă...
atit de adevaret este textul poziei,e uimitor de adevarat.domnul sa va ajute si sa va inspire prin duhul sfint ,sa scrieti incontinuare.
Maria, va multumesc pentru comentariu şi apreciere. Am scris această poezie în momentul când cei mai dragi m-au lovit...Domnul sa va binecuvinteze şi pe dvs.!
Ieremia 17:5 "Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!
Ieremia 17:6 Căci este ca un nenorocit în pustie, şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat şi fără locuitori.
Ieremia 17:7 Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul!
poeziei ai predat prima lecţie la multe suflete.Îmbărbăteaza-te cu aceste cuvinte! Multă pace!
Draga Viorica, ai stiut mereu sa ma incurajezi, iti multumesc.
Mircea, asa este. Multumesc pentru trecere.
da este adevarat ca atunci cind iubesti pe cineva mai mult decit pe DUMNEZEU traiesti cele mai amare dezamagiri.SALUTARI SFINTE TANIA
Argumente textuale? :D