Darul Divinității
Autor: Tobă Alexandra-Darclée  |  Album: fara album  |  Tematica: Copii
Resursa adaugata de _alexandra.darclee in 07/10/2024
N-am fost împrumutată din pruncie
Ca și alți copii odat',
Însă știu deja prea bine
Că vreau să-Ți slujesc neîncetat.

Mulți ani deja-s pierduți
Și nu se vor mai întoarce,
Dar în față-s încă mulți
În care să fac doar ce-Ți place.

M-ai ales din tinerețe,
Din ani frumoși, de primăvară.
M-ai chemat la frumusețe,
La feminitate, milă și sfială.

Cu drag pășesc cu Tin' de mână.
Cu încrederea mea oarbă,
Vreau s-alergăm împreună,
Pe mari pășuni, cu fină iarbă,

Eu slăvindu-Ți Numele
Pentru creațiile-Ți minunate,
Tu ștergându-mi urmele
Din trecutul meu plin de păcate.

Sunt la dispoziția Ta, Tată,
Orice ar zice lumea rea.
Cu Tine voi fi neînfricată,
Numindu-mă chiar fiica Ta.

Întregi lupte-mi sunt în cap:
Ce spune lumea și ce-mi doresc.
Stiu că cel mai bine e să fac
Ce mi-ai dat din vechime să iubesc.

Nerușinată o să vorbesc
De rolul de iubită mamă,
Ce vreau să-l înfăptuiesc
Fiind și o soție, doamnă.

Cu capul sus voi recunoaște
Dorința de a purta sămânța
Pe care, când pe lume se va naște,
N-o voi ascunde de-a Ta față.

Mulțumindu-Ți cu lacrimi fierbinți,
Mă voi ruga pentru putere,
Să cresc din darurile Tale - sfinți,
Mereu ținându-i pe-a Ta cale.

Sunt femeie și-s dorită
De vrăjmaș, care-mi îneacă
Mintea-n realitatea-i umbrită
'Dacă faci copii ești bleagă! '

Nu se va opri nicicând
Femeile din a minți,
Că îți vor mânca pe rând
Anii, acești micuți copii.

Va face așa pentru că pruncul
E darul Divinității,
Pus în unic și firavul - pântecul,
Continuând șirul vieții.

Opune-te celui ce-ți spune,
Dragă fiică a Domnului ceresc,
Că, să zămislești un suflet,
E ceva slab, copilăresc.

Viața nu se va sfârși
Când numărul vostru va crește,
Ci bucuroși vă va găsi
Darul pântecelui, minunată veste!

Orice gând al răutății
Se va topi, neexistent,
Atunci când ochii, inocenții,
Te vor privi insistent,

Hrănind din trupul tău, femeie,
O altă părticică, mică,
Ce s-a rupt, prin neînțelese taine,
Tot din tine, tu, mămică!

Privind în jos la ochii-acei
Ce-ți vor străpunge orice țesut,
Pe moment înțelege-vei
Scopul de fiecare gând murdar avut.
Slavă și glorie Domnului! Toate meritele sunt ale Lui. În viața de tânără pocăită este greu să alegi drumul pe care să mergi. Lumea îți va spune încontinuu că trebuie să fii independentă și să accepți și să crezi feminismul (care este total împotriva femeii. Nu poate fi pentru femeie ceva ce o încurajează să renunțe de tot la ea și să se asemene cu un bărbat). Dragi fete adolescente, tinere și femei Vorbiți cu Dumnezeu despre ce vă place. Nu renunțați la frumusețe, feminitate, finețe, rafinament și modestie, nici la ce ați fost create să fiți. Viața de familie este un dar, nu un blestem sau un eșec. Fiți binecuvântate!
Domnul să te binecuvânteze Alexandra. Fiecare poezie a ta, atinge ceva în sufletul meu. Nu te opri din ce faci. Domnul să-ți dea Biruință.
Adăugat în 08/10/2024 de DANIEL_78
Statistici
  • Vizualizări: 265
  • Comentarii: 1
Opțiuni