Când Dumnezeu a zis "să fie lumină!",
N-a avut în cosmos o centrală,o uzină.
Şi n-a făcut-o privind la o carte de ştiinţă,
El a poruncit,şi ea luase fiinţă.

A doua zi când apele le-a despărţit,
Creatorul,de unelte nu s-a folosit.
Când s-a arătat din ape pământul,
Dumnezeu a folosit; puterea şi cuvântul.

Iar în următorea dimineaţă,
Pământul a fost umplut de verdeaţă.
Fără semănător,şi fără seminţe aduse de vânt,
Ci prin puterea ce-o are în cuvânt

Apoi, Dumnezeu fără laboratoare,
A făcut stelele,luna şi un soare,
Şi fără suport acolo sus,
Pe fiecare la locul lor le-a pus.

Pe pământ,în apă şi pe sus să zboare,
Creatorul a făcut vieţuitoare.
Nu prin metode sofisticate şi grele,
A zis doar să mişune pământul de ele!

Dar Dumnezeu,pentru om a folosit,
Material şi model atunci când l-a-ntocmit.
A luat de-aici de jos ţărâna,
Şi după chipul Lui,El l-a creat cu mâna.