Poți spune oare Te iubesc
Lui Dumnezeu, ce-i nevăzut
Când pe-ai tăi frați nu-i poți vedea
Cu care-n casă ai crescut

Cum poți să zici, sunt mântuit
Și-L am ca Frate pe Hristos,
Când tu de ură ești orbit
Și ești din fire nemilos...

Cum poți să te împărtășești?
Să-ntinzi cu frații mâna-n blid
Când pe la spate îi bârfești
În chip fățarnic și perfid...

Așa erau frații-n trecut trecut?
Lângă Altar când se-adunau...
Tot așa inimi au avut?
Când și-n prigoană se-ntâlneau

Cum se puteau păstra curați?
Smeriți și binevoitori
De ce nu-i vedeam supărați?
Ci veseli și mulțumitori

Cum viețuiau ei pe atunci?
În pace și în simplitate...
Doar cu-ale Domnului porunci,
Modești și fară răutate

De ce atuncea se putea
Trăi în sfântă armonie
Când unul pe-altul se-ajuta
Chiar de trăiau în sărăcie

Cum poți să zici că ești creștin?
Când de alt domn tu ești condus
Cum poți să fi rău și hain?
Și să Îl superi pe Isus

Zâmbește, nu scrâșni din dinți
Și nici blesteme nu rosti
Căci astfel poți ieși din minți
Și condamnat pe veci să fi

Vine Isus, curând pe nori
Vine Acel ce-I pururi viu
Prieteni dragi frați și surori
Treziți-vă cît nu e prea târziu

Întoarceți-vă chiar acum
La slova sfântă din Cuvânt
Căci în curând și foc și fum
Va fi pe-ntregul nost pământ

Nu mai e timp de răzbunări
De vorbe grele și jigniri
E timpul pentru împăcări
Și pentru-a lumii-ntregi treziri.