Cum aș putea să-ți răsplătesc?
În viața aceasta pe pământ,
Ce aș putea să-ți dăruiesc?
O, Tatăl meu iubit și sfînt!

Ce aș putea să-ți dau în dar?
Pentru tot ce mi-ai dăruit...
Căci pentru mine la calvar,
Pe fiul tău tu l-ai jertfit.

Ce fapte am făcut eu Tată...
Ca tu să te gîndești la mine...
Căci am trăit mulți ani din viață,
Făcînd, doar fapte de rușine.

Dar Tată, azi la tine vin,
Căci azi regret tot ce-am făcut,
Și Tată, vreau să mă închin
Răscumpărînd timpul pierdut.

Primeștemă așa cum sînt,
Căci astăzi plîng de dorul tău...
Și vreau să-l simt pe cel ce-i sfînt!
Pe el, Mîntuitorul meu!

Inima mea îți dăruiesc
Ia-o și modeleaz-o tu,
Așa încît să îți slujesc
Stăpînul meu sa fi, doar tu!

Inima mea îți dăruiesc,
Căci doar atît eu pot să-ți dau
Și să îți spun că te iubesc!
Și lîngă tine vreau să stau.

Căci dorul mă apasă greu,
Ca să văd chipul tău Isuse,
Să mă aplec la tronul tău
Și-o jertfă sfîntă să-ți pot duce.

Și mă gîndesc la acea clipă...
Ce oare pot să îți vorbesc...
Puteavo-i oare cu privirea,
A ta privire s-o întîlnesc!

Căci am simțit a ta iubire,
În brațe cînd m-ai ridicat,
Atît de mare a fost Doamne!
Ființa mea a tremurat.

Căci nu există pe pământ,
O dragoste atît de mare!
Ca dragostea lui Dumnezeu
Ce-o poartă pentru fiecare!

Amin!