Omul, când se naşte …

Omul, când se naşte, capătă un nume,
Un contor de zile puse-n calendar,
Un izvor de vise, poate şi de glume,
Fraţi, surori de-o viaţă, doi Părinţi cu Har,

Și o Aprobare, cu o Semnătură,
De prin Ceruri Ample, de la Dumnezeu!
El îşi duce traiul, fie cu măsură,
Fie-n ştrengăria ce-l apasă greu,

Și-şi aniversează, ştiu eu? Câteodată,
Anul care-n lume trece cu folos,
Sfântul ce-l păzeşte, şi firea-i curată,
Precum Voi, ce-n toate, Credeţi în Cristos!