Pe pamant sufera spicul, lanurile-s insetate.
Nimeni nu se roaga inca, dorm strajerii in cetate.
Lacrimi nu mai cad sau, poate, nu le mai vedem cazand,
Prea putini se roaga astazi sa coboare Duhul Sfant.

Ornicele lumii-n cantec suna ora nevegherii,
Inselati de-un zvon de pace si-au inchis ochii strajerii.
Stau atatea sa se-ntample, profetii de mult prezise,
Duhul Sfant vrea sa coboare, dar sunt usile inchise.

Se mai zaboveste inca, nu e pregatit poporul,
Lanul sufera de sete si nu poate sparge norul.
Rugaciunea e putina, strigatul spre cer e soapta,
Vorba cata e de multa, prea departe e de fapta...

"Cereti de la Domnul ploaie!", se aude o strigare,
Secerisul e aproape, lanul freamata sub soare.
"Cereti Duhul Sfant, si cereti o masura indoita",
Picaturi de har cadea-vor peste inima zdrobita.

Fulgera prin anotimpul ploilor imbelsugate,
Se deschid zagazuri gata sa se verse-n plinatate.
Ploaia-nseamna biruinta,revarsare de putere,
Va primi fagaduinta cine in credinta-o cere.

Trece timpul rugaciunii, peste veac se lasa seara,
Trece peste fruntea noastra ingerul cu calimara.
Cine va putea cunoaste daca este scris in carte?
Cine a pazit porunca , s-o pazeasca mai departe.

Cat nu trecem de hotare, cat n-apune ziua milei,
Cereti de la Domnul, astazi, sa adape setea gliei,
Sa reverse in torente ploaia Duhului Preasfant:
Ploaia-nseamna sigilare intr-un vesnic legamant.