Starea cea de om începe
De la conștiință-n sus.
Cei fără de conștiință
Nu sunt oameni de credință.
Sunt orice, dar oameni nu-s,
Nici slujbași ai lui Isus.

Fiecare om răspunde
De-a lui fapte-n primul rând,
Judecății conștiinței,
Gând răscolitor al ființei
Care-l vede orișicând
Ce nu e bine făcând.

Nimic nu-i mai fără capăt,
Mai usturător și greu
Pe drumul rău al necredinței
Ca osânda conștiinței
Și cea a lui Dumnezeu
Să te-apese-n veci mereu.

Lucrul cel dintâi ce-l face
Duhul Sfânt unde-a intrat
Este trezirea conștiinței
Din amorțeala indiferenței,
Apoi ieșirea din orice păcat
Și orice cuget întinat.

Cine nu cunoaște frica
De mustrări și judecată?
Cel ce are conștiința
Împăcată cu credința,
Liniștită și curată,
De Domnul binecuvântată.
Amin.
(Luni, 5 octombrie 2020)