Pocăința lasă de dorit,
Și nu se mai trăiește ce Domnul a poruncit!
Nimeni parcă nu mai trăiește cu adevărat,
Ce Domnul a lăsat.

Astăzi totul s-a schimbat,
Nu mai este pocăința cum era odat',
Astăzi doar o formă și nimic mai mult,
Nu se mai trăiește ce s-a trăit mai demult.

Doar un ritual pentru fiecare,
Doar o formă de evlavie sub soare!
Doar o trăire formală,
Nimic mai mult în dată.

Trist unde s-a ajuns,
Căci s-a uitat pocăința mai demult,
Poporul a uitat cărarea îngustă,
Și acuma trăiește o minciună.

A uitat cum era pocăința odată,
Și a lărgit calea în dată!
Astăzi vechea pocăința s-a dus,
Căci o alta a apărut.

A apărut doar ceva copiat,
După ce a fost odat',
Doar o pocăință superficială,
Asta e la ora actuală.

Pocăința modernă cum nu am mai văzut,
A înlocuit pe cea mai de demult!
Căci poporul a acceptat,
Această democrație degrab'.

Cu toate căci cunoaște în sinea sa,
Ce pocăință ieftină e acuma,
A preferat să lase pocăința reală,
Pentru una democrată.

Fără puterea Duhului Sfânt,
Fără daruri acum,
Fără călăuzire de la Dumnezeu,
Fără putere în Cuvântul Său.

Fără vedeni primite de sus,
Fără botezul cu Duhul Sfânt acum!
Fără proroci de la Dumnezeu,
Fără nimic din ce e sfânt mereu.

Poporul a acceptat,
Aceasta pocăință de democrat,
Căci e mai bună așa,
Nu tot calea îngustă acuma.

O, vai unde s-a ajuns,
Căci nebunia continuă tot mai mult!
Lumea pe noi stăpânire a pus,
Ca atunci când eram fără Domnul la început.

Toate parcă s-au stricat,
Și lumea în Templu a intrat,
Astăzi de păcat nu se mai vorbește,
Căci nu mai este pocăința cea veche.

Totul un program nimic mai mult,
Un program pentru a umple timpul acum!
Fără călăuzire de la Dumnezeu,
Doar o minte iscusită a omului mereu.

Pocăința astăzi lasă de dorit,
Și parcă nimeni nu s-a ivit,
Să se ridice în picioare,
Să spună păcatului păcat sub soare.

Nimeni nu mai stă în picioare,
Sus pe turn ca Habacuc sub soare!
Cine astăzi mai stă cu adevărat,
Cum a stat Moise într-e popor și Dumnezeu odat'.

Nimeni căci toate sau dus,
Formalismul a pătruns,
Și ce la ora actuală se trăiește,
Nu e pocăința pe care Domnul o dorește.

O, pocăință unde ai dispărut,
Unde te-ai dus așa de curând!
Poporul are nevoie de tine în dată,
Să vi din nou pocăință reală.

Să vi din nou ca la început,
Peste popor acum,
Căci poporul are nevoie de așa ceva,
Are nevoie de pocăință sfântă acuma.

O, Dumnezeule mare,
Totul s-a schimbat sub soare!
Departe de tine am ajuns,
Căci nu mai suntem ca la început.

Cu toate căci ai vorbit,
Și prin Duhul Sfânt ai glăsuit,
Unde se va ajunge în dată,
Dacă poporul nu ascultă glasul din slavă.

Rezultatul îl vedem fiecare,
Nu ne putem ascunde sub soare!
Asta e realitatea în care trăim,
Căci nu am ascultat ce Tu ne-ai sfătuit.

Recunoaștem căci nu trăim cu adevărat,
Biblia pe care Tu ai lăsat,
Rezultatul îl vede fiecare,
Ce pocăință moartă trăim sub soare.

Ori ce am încerca,
Noi să facem acuma!
Nimic nu va funcționa,
Totul mort va rămânea.

Degeaba încercăm prin iscusința noastră,
Să facem programul cât mai bine în dată,
Ce putem noi oare să facem în dată,
Dacă nu e călăuzirea Duhului din slavă.

Ar trebui fiecare,
Să ne sfâșiem hainele sub soare!
Să strigăm în gura mare,
Pentru iertare sub soare.

Pentru ce trăim degrabă,
Să primim iertare din slavă,
Căci astfel așa v-om rămânea,
Cu pocăința moartă de acuma.

Dacă ai avut urechi de auzit,
Și ceva în tine s-a trezit,
Strigă către Dumnezeu,
Pentru iertare la poporul Său.

Strigă către Domnul Isus,
Să intervină El acum!
Căci astfel poporul va muri,
În acestă pocăință de iluzi.

Va pieri ca Israel altă dată,
Cu această pocăință formală,
Va pieri cu adevărat,
Dacă nu se va întoarce la Împărat...

Amin