Când voi reveni la viață din mormântul meu,
Doamne, câte cu uimire, am să aflu eu...
Toate faptele vieții - cum vor fi rodit?
Cum am să privesc la ele - blând sau îngrozit?

Nu-i greu să slobozi o apă cu un larg șuvoi,
dar e greu să-i faci o cale ca să curgă-apoi.
Poți ușor să-i faci trezirea unei gloate-acum
dar e greu s-o duci pe urmă pe-al luminii drum.

Nu-i greu a aprinde focul, - dar e greu, aprins,
să-i mai stăpânești puterea pe-un voit cuprins;
nu-i greu să aprinzi iubirea, - dar e greu apoi
s-o păstrezi să nu se-nfunde undeva-n noroi.

Când voi reveni odată din al meu mormânt,
cum aș vrea să-mi văd de vrednic rodul meu cel sfânt,
apei care-am slobozit-o într-un viu șuvoi
să-i văd roada-n mii de holde coapte, dulci și moi.

Sfintele mulțimi trezite de-al meu 'nalt cuvânt
să le văd nemărginite în Eden intrând
și iubirea ce-am aprins-o cu un cântec drag
s-o văd lumea-nflăcărând-o sub același Steag.

Când mă voi trezi odată din mormânt să ies,
fă-mă Drag Isus, să-mi aflu acest sfânt cules,
și-apoi lasă-mă ca rodul Ție să-l închin,
căci în toate-i totul numai harul Tău Divin!