Măreaţa Veşnicie

În planul sfânt de mântuire
Prin jertfa cea ispăşitoare,
S-au pus jaloane de zidire
pe Stâlpii veşnici de iubire,
A vieţii iaraşi de sub soare.

În Dragostea ce-n Fiul Său
Tatăl a vrut din har s-arate,
Ne-a dovedit că pe cel rău
Îl va distruge-n planul Său,
L-a izolat, în veci la moarte.

Şi când pe cruce-a răsunat
Strigătul tare: ,,S-a sfârşit!’’
Tot ceru-atunci s-a bucurat
Că-n lupta cu cel răsculat
Hristos pe veci, c-a biruit!

Spre strălucirea-ncoronării
Aşteaptă multe lumi create;
Veghind la vremile-aşezării
Punând pecetea confirmării
În luptele ce au fost date.

Şi-a tresăltat tot Universul
Că marea luptă s-a sfârşit,
Că Veşnicia-şi reia mersul
Şi că deplin estei înţelesul
Spre-al ei ideal desăvârşit.

Şi-n prea măreaţa veşnicie
A vieţii-aceleia, fără sfârşit,
Cea mai frumoasă armonie
În cea mai scumpă bucurie
Vom trăi-n plin, şi-n infinit!

Flavius Laurian Duverna
16 iunie 2008