Mai sus...

Mai sus doresc până la Tine
S-ajung o, scump Mântuitor,
Spre zări albastre şi senine
Să-mi împlinesc unicul dor
Prin Tine că mi eşti Salvator
Din valea plângerii-n suspine!

Aceasta mi-e marea dorinţă
Ce-o am în viaţă pe pământ,
S-ajung la Tine prin credinţă
Condus de Spiritul cel Sfânt
Să-mi modeleze orice gând
Pe calea cea de cosecinţă.

El este acum Conducătorul
Al tuturor, cei ce însetează,
Şi pentru toţi, Mângâietorul
Pe calea sfântă ce urmează
Cu conştiinţa tot mai trează
Va fi spre cer Îndrumătorul.

De îmi doresc, a Lui putere
Va lucra-n strânsă armonie,
Cu dorul meu şi a mea vrere
Prin Ploaia Sfântă, timpurie
Spre a ajunge-n cea Târzie
Sub schimbarea vieţii mele.

Când roadele Duhului Sfânt
Va încununa marea dorinţă,
Gândul curat de pe pământ
Se va împlini, spre biruinţă
Prin scumpa Sa făgăduinţă
Vestită prin Sfântul Cuvânt.

Şi când în ceruri sus voi fi
Trăind viaţa făr-de sfârşit,
Cu limba mea voi preamări
Pe Cel ce veşnic m-a iubit,
Pe Cel pe cruce răstignit
Prin moarte pentru a birui.

Flavius Laurian Duverna
16 iunie 2008