Mai singur și mai aspru
e drumul tău mereu,
sărmane suflet care
mergi fără Dumnezeu,
mai grea și mai amară
e sarcina ce-o sui
spre clipa de la care
în veci iertare nu-i.

Mai rece-ți vine spaima
mereu din cimitir
cu coasa ce-o să-ți taie
și-al vieții tale fir,
- dar unde-ți este gândul
cu care să scoți...
viața-i pentru nimeni
dar moartea-i pentru toți!

Mai apăsat ți-e duhul
cu orișice păcat,
vuiește-n casa veche
un vânt înspăimântat,
s-apropie furtuna
cu-a morții brațe reci...
- nu rîde, - când va-ncepe
n-ai să mai râzi în veci!