Cu dorul Tău Isuse am pribegit prin lume,
căutându-Ți pretutindeni un Chip ce n-avea nume,
un dor ce n-avea formă, și-un drum ce n-avea semne,
și n-aveam ca iubirea pe nimeni să mă-ndemne...

O, cine-aprinde-un soare, ce mare bine face
când sufletul din beznă nu știe-a se desface,
și-o-ntindere de mână când zaci fără putere,
e cât o izbăvire, e cât o înviere...

Ce unică-i minunea când Dumnezeu coboară
pân-a atinge viața întinsă ca să-L ceară,
când sufletul se umple de-această Nemăsură
îl nalță-al Slavei zvâcnet, și-a harului arsură.

Coboară-ni-Te Doamne, spre duhul ce se-ntinde
sau 'nalță-ne-nspre Tine să ne putem cuprinde,
căci numai când ne-atingem de Tine, ne vibrează
o lacrimă-n cântare și-n inime o rază...

Cu dorul Tău, Isuse, merg tot pribeag prin lume,
dar azi ești pentru mine un Chip ce are-un Nume...
Un Dor ce are-o Formă, și-un Drum ce are Semne,
căci am lângă Iubire o Taină să mă-ndemne! ...