Lasă-mi ochii, Doamne, să se-adape-n Tine
Ca, sorbind cu sete din lumina Ta,
Să găsească-n semeni doar lăstari de... bine,
Picurând iubire peste „a vedea”.

Când în ceața vremii se zbârlește veacul
Și, urmând modelul, aruncăm săgeți,
Vreau ca ochii-mi, Doamne, să ofere leacul
Celor ce cultivă bezne și tristeți.

Se închid ferestre, se deschid cotloane
Care poartă-n ele negre uneltiri,
Dar eu vreau ca pacea de la Tine, Doamne,
S-o împart din suflet, pusă în priviri.

Tu mi-ai uns cu tină ochii spre vedere
Și de-atunci privirea spune „mulțumesc”,
Dar aș vrea să poarte caldă mângăiere,
Ca o împletire de... privesc-iubesc.

Lasă-mi ochii, Doamne, să privească-n Tine,
Când iubind Te dărui pe-ale vieții căi,
Și primind o rază din lumini divine,
Să mă uit la oameni doar prin ochii Tăi.

Simion Felix Marțian
Siegen, 20 octombrie, 2024