Ai plecat de-acasă
fără dulceața bobului de grâu
care te-a hrănit și crescut,
fără mulțumirea înălțată cerului
pentru satul și huzurul în care ai trăit:
te-ai alăturat unor stoluri
ce zburau cu prima poamă,
roadă a binelui și frumosului
și-ai dus-o departe…
unde te așteptau zornăitul banilor
ca și pe Iuda…
Le-ai stârnit pofta străină
pentru mama mea
care ne-a crescut pe toți
cu floarea făinii și mierea din stâncă,
ne-a îmbăiat sufletele și trupurile,
pământurile în apă îndumnezeită…
Ai scuipat-o și ai vândut-o
ca pe o necunoscută! !
Ești o scrisoare murdară
pentru mama mea
care te-a crescut
la pieptu-i bogat și pe tine!
Ești o scrisoare străină de dragostea ei!
Ești gaura din steagul ei:
cartea de identitate a mamei mele…