Nu-mi lua, Doamne! ...

Nu-mi lua, Doamne, Duhul Sfânt
Și nici sfântul Tău Cuvânt,
Căci mi-aș pierde a mea credință,
Sfârșind în chin și suferință.

Nu-mi lua, Doamne, harul Tău
Chiar dacă în viață-i tot mai greu,
Ci dă-mi un duh de pocăință
Ca să nu-mi pierd a mea credință.

Nu-mi lua, Doamne, a Ta putere
Atunci când trec prin grea durere.
Ci când durerea mea-i mai mare
Cu-atât mai mult să-Ți dau onoare.

Nu-mi lua, Doamne, în slăbiciune
Duhul Tău de rugăciune,
Ci întărește-a mea credință
Ca-n luptă să am biruință.

Nu-mi lua, Doamne, a Ta îndurare
Atunci când trec prin încercare,
Ci mă învață-a Ta răbdare
Când suferința-i tot mai mare.

Nu-mi lua, Doamne, bucuria
Când, prin Duhul, părtășia
Cu Tine-i tot mai glorioasă,
Atât de dulce și frumoasă!

Nu-mi lua, Doamne, nici ocara
Când în lume port povara
Crucii, care-i tot mai grea,
Că nu-s așa cum lumea vrea.

Ci dă-mi un duh de pocăință
Să vin smerită în umilință
În fața tronului Tău Sfânt
Ca s-ascult al Tău Cuvânt.

O, nu-mi lua, Doamne, focul Tău
Ce încă arde în duhul meu,
Ci umple-mi inima cu jar
Ca să ard pe-al Tău altar

Precum o ardere de tot
În fața sfântului chivot,
De-un miros și de-o splendoare
Ce-alungă orice întristare

De pe chipul Tău frumos,
Domnul meu, Isus Hristos!
O, nu-mi lua, Doamne, niciodată
Îmbrățișarea Ta de Tată!

(21 octombrie 2024)