În tăcerea nopții reci

În tăcerea nopții reci stai adânc și meditează
Dacă viața ta în toate pe Isus îl onorează.
În tăcerea nopții reci te întreabă și-apoi taci
Dacă-n orice vorbă spusă voia Domnului tu faci.

În tăcerea nopții reci, când somnul fuge de pe pleoape,
Tu te-apleacă în rugăciune să-L simți pe Domnul mai aproape.
Iar când lupta cu satana se încinge tot mai tare
Să nu-ți pierzi a ta credință, ci luptă-te cu înverșunare,

Chiar de-ar fi sudori pe frunte să-ți brăzdeze fața ta
Tu luptă-te ca un viteaz și nicicând nu renunța!
Căci armata lui ostilă din întuneric urmărește
Dacă creștinul e smerit și pe Domnul îl iubește.

Iar de vede vreo portiță care-ar vrea să se deschidă
Ca un leu se năpustește pe creștin ca să-l înghită.
De aceea îngenunchează în tăcerea nopții reci
Ca să capeți biruință prin ispite-atunci când treci.

În tăcerea nopții reci stai cu Domnul în părtășie,
Dacă vrei ca El să toarne belșug de har și bucurie,
Căci nu-i mai mare împlinire ca atunci când Domnul vine
Și, ca un tată iubitor, te strânge în brațe și pe tine.

În tăcerea negrei nopți, stând în prezența slavei Sale,
Vei primi eliberare și-o lumină pe-a ta cale.
Căci nu-s comori mai prețioase decât să-L ai pe Dumnezeu,
Știind că-n orice împrejurare tu rămâi copilul Său!

(22 octombrie 2024)