Părinte bun, privesc adesea amprenta paşilor în vale
Şi mă întreb ce merit am de m-ai iubit atât de mult?
Nu sunt frumoasă, nici bogată şi nici nu sunt o înţeleaptă
Şi totuşi Doamne, m-ai ales să Te slujesc, să Te ascult!

În drumul meu pe-acest pământ atât de des Te-am întristat
Când alergat-am după lucruri ce ştiu acum că n-au valoare...
Te-am întristat când am trecut nepăsătoare peste-o zi
Şi nu Ţi-am mulţumit că Tu mi-ai fost alături, mi-ai fost Soare!

Da, au fost vremuri când robită de strălucirea ce-i în lume
M-am depărtat de Tine, Tată căci timpul nu-mi mai ajungea...
Voiam să fiu pe scara vieţii mai sus, mai sus de cei din jur
Şi am uitat că nu-i nimic mai preţios ca dragostea!

Şi totuşi Doamne m-ai iubit pe mine, oaia rătăcită
Şi m-ai căutat... m-ai luat pe braţe şi m-ai purtat la pieptul Tău!
Acum privesc în urmă paşii şi nu găsesc cuvinte Tată
Să-Ţi mulţumesc că m-ai salvat, că Tu-mi eşti Domn şi Dumnezeu!

Vulcan-23-10-2024
Mary