Când ceri pâine la străin
Și mai tare flămânzești.
Când ceri umbră la un spin
Te alegi cu răni din plin,
Ai vrea să te răcorești,
Dar n-ai sorți ca să reușești.

Mai bine pâine mai proastă
S-o putem mânca în tihnă,
Întinsă pe masa noastră,
În căsuța de sub coastă,
Decât pâinea cea mai fină
Mâncată-n casă străină.

Decât sătul cu cei ce-s răi
Pe a lumii strâmbe căi,
Mai bine stai flămând cu-ai tăi
În cele mai modeste-odăi,
Să fii și tu între ai Săi
Un serv smerit aici prin văi.

Decât să fii pus în cinste
La străinu-asupritor
Mai bine cu-ai tăi să suferi
Fără bani și fără-averi,
Moartea ta unind cu-a lor,
Proslăvind pe Creator.

Șoarecul, cât de departe,
Vine tot la borta sa.
Pasărea la cuib revine,
La căsuța ei, ea ține.
Ori pe unde ar zbura,
Puii nu își va lăsa.

Omul tot acasă-ntoarce,
Dacă poate la sfârșit.
Cel ce n-are unde-ntoarce
Nu mai are-n suflet pace,
Este-un om nenorocit,
E ca pomul ofilit.

Promite numai cât poți da
Și la străini și la nepoți,
Dar ține-te de vorba ta.
Când spui da, să fie da,
Că de promiți și ce nu poți,
Curând o să te râdă toți.

Ce e rău aruncă-n apă
Unde boii se adapă.
Ce e bun, în piatră sapă,
Nu lăsa să cadă-n groapă.
Și până-n ultima ta clipă,
Fii cu Domnul în echipă!
Amin.
(Miercuri, 12 mai 2021)