Mai curge o lacrimă-n cupa durerii
Răscolindu-mi fiinţa-mi plăpândă
Iar inima geme în clipa-ncercării
O, Doamne-s, ţărână, dă izbândă!

Talazurii spumoase-mi învăluie fiinţa
mă lovesc cu-al durerilor bici,
N-am pe nimeni aici, să-mi ia suferinţa
Şi cobor pe-al durerii poteci!

Tot plouă mărunt cu stropi-ncercării
Peste –o fiinţă de om muritor,
Zadarnic răsună cuvântul oftării
Căci nicăieri nu găsesc ajutor.

Iar cupa e plină de-atâta amar
Şi gândul mi-e trist, şi pribeag
O Doamne aştept eu o clipă de Har
Coboară cu-al cerului leac:

Coboară cu dragostea Ta minunată
Mai toarnă din leacul jertfirii
Transformă azi inima cea apăsată
Şi umple-o de focul iubirii.

17.06.2008gl