Îți mulțumim cu lacrimi, Părinte-Adevărat,
de cele mai alese din daruri ce ne-ai dat...
Prin ele-avem lumină, putere și-ajutor
s-ajungem al credinței sfârșit biruitor.

Ce har, ne-ai dat Cuvântul - cunoaștere și zel,
știindu-L și purtându-L să Te-ascultăm din El.
Lumina Lui ne-arată cărarea ce-o iubim,
mai sfântă și curată trăirea să-i sfințim.

Ce har ni-e rugăciunea, proșternere și-avânt,
despovărare, slavă, curaj și legământ,
cerească-mpărtășire cu Tine-n tot ce-am vrea
ne leagă și ne ține în Tine numai ea.

Ce har ni-e adunarea cu Tine și cu-ai Tăi,
biserica-n lumina cereștilor văpăi...
Acolo-n părtășia de lacrimi și simțiri,
rodește frumusețea cereștilor trăiri.

Ce haruri ni-s acestea, ce-avânt și ce-ajutor,
să mergem spre lumină pe-un drum strălucitor,
spre cea mai mare slavă a Ta le-am vrea mereu
- revarsă-ni-le darnic Preadarnic Dumnezeu!