ııı. Două drumuri, două vieți 6. o9.2022

Într-o vale cu cireși
Două case frumușele
Doi frați cu familia
Îsi duceau viața în ele

Mica albie de râu
Ce prin curte le trecea
Adusese vînt de cearta
Nu știa a cui era

Mare zarvă se făcu
Si-ncepu să se urască
Findcă râul nu vroia
Nici unul să-l împarțească

E al meu, zicea cel mare
Ba al meu, zicea mezinul
Si așa ajunse sfada
De era mai mare chinul

Nu vroiau să se mai vadă
Au uitat că-s frați pe dată
Păna-acolo c-ar fi dat
Fuga la o judecată

Într-o zi, un om le bate
La portița de la stradă
Se uita în curtea lor
Ce să lucre, ca să vadă

Era tare-nfometat
Însă nu venii să ceara
Mai degraba sa muncească
Pentru ceva de mâncare

Le dădu sfios binețe
Fraților ce se ura
N-aveti ceva pe la casă
Sau ceva de-a repara?

Ba avem ziseră ei
Si-ncepură să se-nfrunte
-Uitea cuma dacă poți,
fă-ne un gard peste curte

Si plecară amandoi
Ficare-n a lui casă
Si-asteptau să vada gardul
Cât de înalt avea să iasa

Îsa seara când iesiră
Aveau amândoi un nod
Mare le-a mai fost uimirea
Peste râu vazu un pod

Atunci omul glăsuieste
Am văzut că sunteti frați
De făceam un gad pe curte
Ati fi stat pe veci certați

Eu atuncea m-am gândit
Cum frăția s-o legati
Si-am făcut mai bine un pod
Ca să nu vă mai certați

Frații se uitau uimiti
Cum de ei nu s-au gândit
Si-au lăsat atâta ceartă
Pe ei de i-a despărțit

Iertaciune ei si-au zis
Si in brațe s-au luat
Pe când s-au dezmeticit
Al lor Stăin a plecat.