Romani 11:25-36

Nu putem noi ca să fim
Singuri cu înțelepciune.
Tot ce-avem de sus primim.
Și pentru toate Îl slăvim,
El le face toate bune.

Cu Israel e o taină:
El a căzut în împietrire
Pentru propria lui vină.
Dar îndurarea cea divină
Ne-a adus nouă mântuire.

Când se va-mplini deplin
Numărul celor mântuiți
Și salvați prin har divin
Pentru cerescul cămin,
Vor fi și ei atunci primiți.

Va fi o mare sărbătoare
Când se va-ntoarce Israel.
Și cu deplină adorare
Vor primi a Lui chemare
Și-L vor sluji cu foc și zel.

Izbăvitorul din Sion
Va-ndepărta nelegiuirea.
Ei Îl vor proslăvi la unison,
Cu toți având același ton
Când vor cunoaște mântuirea.

Vor intra din nou în legământ
Și vor fi șterse-a lor păcate
Și fața-ntregului pământ
Va cunoaște că Cel Sfânt
Alege Ierusalimul ca cetate.

Au fost vrăjmași o vreme
Pentru mântuirea noastră,
Pentru cei pierduți în lume,
Ca și pe noi să ne îndrume
Către zarea cea albastră.

Către cerul glorios,
Către tronul de-ndurare,
Către Domnul nost’ Hristos
Să ne ridicăm de jos
În ziua Lui cea mare.

Ei au parte de iubire
Pentru sfinții lor părinți.
Vor intra în mântuire
Ei, rămășița, cu grăbire
Și-or fi cu Domnul fericiți.

Domnului nu-I pare rău
De daruri și a Lui chemare.
L-a dat cu drag pe Fiul Său
Toți să fim izbăviți de rău
Și s-avem parte de-ndurare.

Din El avem lumină și putere,
Prin El avem har și izbăvire,
Prin El primim noi mângâiere,
Prin El avem alinare în durere.
El ne va ridica de jos la răpire!
Amin.
(Luni, 10 octombrie 2022)