O, Doamne Sfant din vesnicie,
Ce-n Univers Tu locuiesti,
Te rog ca-n inima-mi pustie,
Sa vii si pururi sa domnesti.

Inima aceasta Doamne,
Si tot ce sunt eu pe pamant,
Ti le datorez doar Tie
Caci Tu Insusi m-ai facut.

Vreau ca sa ma strangi in brate,
Cum isi strange-o mama-un fiu,
Caci in brate c-ale Tale
Nicaieri n-am sa mai fiu.

Ale Tale brate scumpe,
Sunt in jurul meu mereu
Si cand sunt far' de putere,
Tu imi esti sprijinul meu.

Chiar si semnele-ti din palme,
Ma ajuta sa-nteleg
Cat facut-ai pentru mine,
Cat ai suferit pe lemn.

O, Doamne, Moise din vechime,
Vorbea cu Tine ne-ncetat,
Si dupa patruzeci de zile,
Prezenta Ta l-a luminat.

Toti se temeau ca sa priveasca
La stralucirea fetei lui,
Cand de pe munte se intoarse
Cu scrierile Domnului.

Nici chiar intreg poporul,
Ce deseori nu asculta,
Nu l-au putut opri in locul,
Ce de robie se numea.

Caci Domnul Insusi i-a promis,
Si inger din cer i-a trimis,
Sa-l ocroteasca prin pustie,
Sa-l sprijine-n calatorie.

Precum lui Moise din vechime
Asa sa imi vorbesti si mie,
Sa vada tot poporul Tau,
Ca-n lume, Unu-i Dumnezeu.

Doar Tu ma poti umple cu slava
Ca si pe Moise altadata,
Ca cei din jurul meu sa vada
Ca sunt lumina-ntreaga viata.

Trimite-mi ingeri pe pamant
Sa ma-nsoteasca-n Locul Sfant,
Sa pot sa fiu o marturie,
De-acum si pana-n vesnicie.

Cel rau sa nu ma tina rob
Pacatului ce ma pandeste,
Ci liber sa ma-nalt in zbor
Spre Soarele ce straluceste.

Apropie-ma mai mult de Tine
Sa pot sa merg cu bucurie
Prin lumea-aceasta de pustie,
Orice necazuri or sa vie.

Apropie-ma de Golgota,
Apropie-ma de crucea Ta
Ca-n clipa cand ma vei chema
Sa ma numesti Mireasa Ta.
AMIN