Rostirile Fericirii
Matei 5:1-12
Ferice de voi, cei săraci întru duh,
Nevolnici în slava de sine!
Tot cerul e-al vost’, prins în raze ce curg...
Și e-Mpărăția ce vine.
Ferice de voi, cei cu ochi luminați
De-a lacrimei caldă lucire...
Pe pleoapele-arzânde veți fi mângâiați
De Însuși Hristos, cu iubire.
Ferice de voi, cei cu sufletul blând,
Cu cerul în gând și simțire...
O dreaptă răsplată primi-veți curând:
Pământul întreg moștenire.
Iar voi, cei flămânzi și oricând însetați
După roua neprihănirii,
Din apele vieții veți fi adăpați,
Hrăniți din izvorul Luminii.
Ferice sunt cei ce-ndurarea împart
Cu-a milei duioasă simțire...
Când porțile lumii sunt smulse și ard,
Pe ei va fi scris, , izbăvire”!
Iar când din lăuntrul de suflet și dor
Răzbate, curată, iubirea,
Vedea-vor pe Domnul în flăcări și nor
Toți cei ce-I așteaptă venirea.
Va fi prea ferice atunci de acei
Ce-afla-și-vor în pace alinul...
Când fii ai Luminii vor fi numiți ei,
Chiar pacea le fi-va destinul.
Iar cei prigoniți, mai ferice atunci,
Cânta-și-vor, voioasă, cântarea...
Al lor va fi Cerul! Spre-a cerului lunci
Sfârși-vor, cântând, alergarea.
Ferice de voi, când, din pricina Mea,
Purta-veți poverile urii...
A voastră-i răsplata și-odată cu ea
Purta-veți povara... Cununii.
Alexandra-Ligia Negru, 01.03. 2024